Copilaria este considerata a fi cea mai frumoasa perioada din viata unei persoane, deoarece este o perioada lipsita de griji si de responsabilitati si in care copiii pot face aproape tot ce isi doresc de dimineata pana seara. Jocurile copilariei erau atractia primordiala pentru toti baietii si toate fetele care ieseau zi de zi in fata blocului. Cine se gandeste la cele mai frumoase momente din copilarie isi aduce aminte cu drag de acele jocuri care ii adunau pe toti copiii la un loc, exact ca intr-o familie mare si unita. Mereu exista loc pentru toti, niciodata nu se dadea nimeni in laturi de la participarea in cadrul acestora.
De-a lungul anilor, aceste jocuri si-au schimbat regulile sau au fost inlocuite de alte jocuri moderne, totodata aceste reguli au variat in functie de fiecare zona din tara. Iata cateva dintre cele mai cunoscute jocuri din perioada pre-adolescentina, asa cum si le aminteste majoritatea dintre noi.
“Ratele si vanatorii”. Un joc ce facea necesara prezenta a cel putin cinci copii. Doi dintre acestia stateau fata in fata, la o distanta de 10-15 metri unul de celalalt, iar intre acestia, in mijloc, stateau restul copiilor. Cei din mijloc aveau rolul de rate pe cand ceilalti doi erau vanatorii. Acestia din urma trebuiau sa trimita mingea dintr-o parte in cealalta pana nimereau pe cineva. “Ratele” eliminate ieseau din joc pana cand ramane una singura. Copilul ramas trebuie sa-si spuna varsta, iar unul dintre vanatori avea dreptul de a arunca cu mingea de atatea ori spre el. Daca il nimereste atunci acesta devine vanator alaturi de primul copil iesit din joc, in caz contrar, toti ceilalti se transforma in vanatori si vanatorii la randul lor in rate.
“Sotronul”. Este unul dintre jocurile copilariei ce necesita o creta pentru a desena pe asfalt 10 casute in care sunt trecute numerele de la 1 pana la 10. Copiii trebuie sa arunce cate o piatra si sa sara intr-un picior pentru a avansa pana la ultimul numar. Pentru a ajunge la numarul 10, fiecare copil trebuie sa treaca pe rand pe la fiecare numar.
“Tara, tara, vrem ostas!” este un joc popular care trebuie sa adune cel putin 6 copii. In primul rand sunt impartiti toti copii in doua echipe egale sau, in cazul in care numarul copiilor este impar, diferenta dintre cele doua echipe poate fi de un singur jucator. In fiecare echipa copiii se iau de mana si stau fata in fata cu cealalta echipa la o distanta de aproximativ 10 metri. Dupa ce se stabileste cine incepe, echipa selectata striga “Tara, tara, vrem ostas!”, echipa cealalta replicand “Pe cine?”. Atunci prima echipa trebuie sa aleaga un jucator din echipa adversa spunand “Pe X(numele copilului)”, copil ce va veni in viteza incercand sa desprinda mainile a doi dintre componentii echipei adverse. Daca reuseste sa “sparga zidul”, atunci se intoarce la echipa sa, daca nu reuseste, ramane la echipa adversa. Jocul se incheie atunci cand una dintre echipe ramane cu un singur jucator.
Cel mai cunoscut dintre jocurile copilariei este cu siguranta jocul “De-a v-ati ascunselea”, joc in care un copil sta cu fata la perete numarand, in timp ce toti ceilalti se ascund. Cand termina de numarat copilul trebuie sa ii caute pe ceilalti, acestia pot scapa doar daca ajung sa-si spuna numele atingand locul de pe perete unde a numarat copilul. Ultimul gasit va fi cel care va numara urmatorul, iar in cazul in care copilul care a numarat nu a gasit pe nimeni, el va numara din nou.
Jocul “de-a prinselea” sau “prinsa” consta in atingerea cu mana a unuia dintre copii, transferandu-i acestuia toate drepturile de “prinzator”. Exista mai multe versiuni cunoscute ale jocului cum ar fi “prinsa pe catarate”, “prinsa pe animale”, “hotii si vardistii” – acest joc se practiva in echipa, una dintre echipe fiind nevoita sa prinda toti membrii celelilalte echipe.
Unul dintre jocurile copilariei cele mai populare in randul baietilor era “Tarile”, un joc in care era nevoie si de o minge. Se desena un cerc mare ce era impartit la numarul de jucatori. In mijlocul cercului se desena un cerc mai mic in care statea unul dintre copii cu mingea. Fiecare copil isi alegea o tara, iar copilul din mijloc striga “Sa o prinda tara cu numele de …” si in timp ce arunca mingea in sus striga numele tarii. Toti copii trebuiau sa fuga cat mai departe de cerc, iar copilul care isi alesese tara strigata trebuia sa prinda mingea si sa nimereasca unul sau mai multi din jucatori. Jucatorii nimeriti isi pierdeau o portiune din tara.
Acestea erau cateva dintre cele mai populare jocuri ale copilariei, din pacate, daca am trasa o paralela la zilele noastre, am putea observa ca niciunul din jocurile acestea nu mai este practicat de generatiile tinere. In special, copiii prefera acum jocurile virtuale pe calculator in dauna celor traditionale, de aici apar si consecintele grave de care unii parinti nu-si dau seama: lipsa efortului fizic ce poate duce la supraponderalitate si chiar obezitate sau antisocialismul, din cauza prea multor ore petrecute in fata monitorului.
