Particularitati relevante ale psihologiei cognitive

Domeniul psihologiei se contureaza sub diferite paradigme, una dintre acestea este cea a psihologiei cognitive, care se ocupa cu studiul procesarii de informatii ce intervine intre stimul si raspuns.

Astfel aceasta abordare a psihologiei isi propune sa clarifice oarecum sau sa lumineze the black box sau cutia neagra a behavioristilor care opineaza ca intre stimul si comportament exista o nexura directa, respectiv nu putem afla ce se petrece intre ele.

Psihologia cognitiva face analogie intre mintea umana si calculator, considerand ca aceasta proceseaza input-ul (stimulii din mediul intern si extern al organismului) pe baza unor algoritmi, generand astfel un output comportamental.

10. Semnificatie

Mircea Miclea, in Psihologie cognitiva, subliniaza faptul ca sintagma de „psihologie cognitiva” comporta doua sensuri; pe de o parte, ea semnifica studiul detaliat al sistemului cognitiv uman si a subsistemelor sale („memoria”, „gandirea”, „limbajul”, „perceptia” etc.).

Considerandu-se sistemul cognitiv ca sistem de prelucrare (procesare) a informatiei, aceasta revine la a spune ca psihologia cognitiva studiaza procesarile la care este supusa informatia intre inputul senzorial si outputul motor sau comportamental.

9. “Limbaj propriu”

Urmand un flux al prelucrarilor de informatie, psihologia cognitiva isi elaboreaza un limbaj propriu, ce face adesea desueta sau lipsita de sens de sine statator utilizarea termenilor traditionali din psihologie si uziteaza o metologie specifica, cum ar fi de exemplu: analiza de protocol, simularea pe calculator a proceselor cognitive, recursul la formalisme logico-matematice etc., care ii confera un statut distinct in ansamblul stiintelor contemporaneitatii noastre.

8. Tematica

In ceea ce priveste tematica, psihologia cognitiva se dovedeste a fi o continuare a psihologiei gestaltiste si asociationiste de la care preia multe teme de cercetare pe care le trateaza insa cu o metodologie mult mai riguroasa scufundata in paradigma conceptuala a teoriei informatiei.

Apoi, sintagma „psihologie cognitiva” poate desemna o anumita abordare a tuturor fenomenelor psihice si comportamentale din perspectiva mecanismelor informationale subiacente. Ceea ce inseamna ca rezulta din acest punct de vedere – „teorii cognitive ale emotiilor sau stresului” – care stau sub stindardul incercarii stabilirii modului in care procesele cognitive determina emotiile sau reactia de stres, in speta „teorii cognitive ale motivatiei” – centrate pe detectarea prelucrarilor de informatie in motivatie, „psihologia sociala cognitiva” – tentata sa explice de aceasta data comportamentul social prin prisma afactorilor cognitivi intricati s.a.m.d.

7. Obiectul de studiu

Intrebarea inevitabila care apare in contextul studierii psihologiei cognitive este, fara indoiala, daca aceasta devine o moda sau un curent care va sfarsi mai mult sau mai putin lamentabil precum alte curente similare (precum behaviorismul, introspectionismul etc., insa raspunsul este negativ deoarece, in masura in care sistemul bio-psihic uman este un sistem deschis, realizand cu mediul (si nu numai) un schimb substantial si energetic, dar si unul „informational”, psihologia cognitiva avand permanent propriul sau obiect de studiu.

6. Natura informationala

Astfel recunoscand natura informationala a fenomenelor psihice (sau a majoritatii acestora), fenomene ce nu pot fi reductibile la structurile neurobiologice pe care le realizeaza sau le implementeaza prelucrarilor de informatie (neurostiintele) sau la jocul contingentelor ce actioneaza asupra comportamentul (behaviorismul), recunoastem implicit perenitatea domeniului psihologiei cognitive.

5. “Procesualitatea informationala”

Ceea ce inseamna, prin analogie, ca a afirma faptul ca psihologia cognitiva este un curent psihologic perimat inseamna implicit a sustine ca abordarea fenomenelor psihice sub aspect al procesualitatii informationale este ea insasi o chestiune de moda, vremelnica.

Insa, pe de alta parte, daca imbratisam ideea ca sistemul bio-psihic uman este un sistem de procesare a informatiei atunci psihologia cognitiva este stiinta care studiaza mecanismele acestor prelucrari, modul in care un anumit input induce un output specific.

4. “Idei fundamentale”

Din perspectiva analizei lucrarilor de specialitate putem distinge ideile fundamentale ale psihologiei cognitive, respectiv subiectul uman, in general si sistemul cognitiv, in special, sunt sisteme de prelucrare a informatiilor. Apoi, un sistem de prelucrare a informatiilor este, in esenta, un sistem de prelucrare a reprezentarilor (simbolice sau subsimbolice).

De asemenea, sistemul cognitiv dispune de o arhitectura proprie ce poate fi stabilita prin analogie cu arhitectura functionala a computerului (metafora „computer”) sau prin analogie cu functionarea creierului (metafora „creier”).

3. Arhitectura sistemului cognitiv

Mai mult decat atat, arhitectura sistemului cognitiv se compune din trei elemente: reprezentari cognitive, structuri sau scheme cognitive, operatii sau prelucrari cognitive, interrelationale. Performantele unui subiect uman pot fi modelate artificial si incredintate spre realizare masinilor (asa-numitul „sistem expert”). In constructia sistemelor expert, formate din baza de cunostiinte, masina de inferente, modul de invatare si interfata, psihologia cognitiva se intalneste cu inteligenta artificiala.

2. Caracterul cumulativ

In ceea ce priveste viabilitatea psihologiei cognitive este sustinuta de caracterul cumulativ, integrationist al acesteia, preluand nu doar rezultatele sau feedback-urile viabile din domeniul curentelor psihologice anterioare si si sugestiile vagi, dar fertile ale acestora pe care le-a supus apoi unui examen experimental si metodologic riguros.

1. Critici

Minimalizarea psihologiei cognitive, asocierea ei cu unele dintre avatarurile unui soi de moda stiintifica, e realizata de trei categorii de critici:

a. critici care atribuie psihologiei cognitive statutul de curent psihologic contemporan;

b. critici care invoca lipsa de plauzibilitate neuronala a modelelor cognitive, insa acesti critici confunda nivelurile de analiza ale sistemului cognitiv;

c. criticii behavioristi care neaga posibilitatea cunoasterii stimulilor prin instrumentarul metodologic utilizat de cognitivisti sau neaga rolul cauzal al factorilor cognitivi in inducerea unor comportamente.

Nota bene!

Orice domeniu de specialitate are o serie de principii esentiale, iar psihologia cognitiva este analogul pe care se bazeaza terapia cognitiv-comportamentala, respectiv:

– principiul cognitiv – esentiala este interpretarea evenimentelor, nu evenimentele in sine;

– principiul comportamental – modul in care actionam are o influenta covarsitoare asupra gandurilor li emotiilor noastre;

– principiul „continuumului” – problemele de sanatate mintala sunt conceptualizate cel mai bine ca exagerari ale proceselor normale;

– principiul „aici si acum” – de obicei este mai util sa sa ne axam pe procesele curente decat asupra trecutului;

– principiul „sistemelor interactive” – este util sa analizam problemele ca fiind interactiuni intre ganduri, emotii, comportament si fiziologice si mediul in care traieste omul;

– principiul empiric – este important sa ne evaluam empiric atat teoriile cat si terapia.

Dupa aceasta „schita de portretizare” a domeniului psihologiei cognitive, a particularitatilor si a ideilor fundamentale, putem concluziona urmatoarele aspecte: psihologia cognitiva studiaza mecanismele de prelucrare a informatiei si impactul lor asupra ansamblului personalitatii, are un limbaj propriu si o metodologie specifica, preluand o serie de paradigme (cum ar fi bahaviorismul), punand in evidenta caracterul cumulativ al dezvoltarii psihologiei insasi.